Imprimarea 3D in medicina si constructii
Imprimarea 3D – in medicina (protezare)
Prin anii ’90 aceasta tehnologie uluitoare – imprimarea 3D – a inceput sa fie folosita intr-un domeniu fascinant: medicina! Domeniile mari in care, deocamdata, isi face foarte utila prezenta sunt protezarea si medicina regenerativa. In primul, e usor de imaginat, se produc dinti, oase, proteze dentare si, mai nou, vertebre, materia prima – substante sintetice, desigur – nepunind probleme. In celalalt caz insa, materia prima este constituita din celule umane! Inca de acum 14 ani s-a vorbit despre un transplant realizat cu succes de vezica urinara printata 3D. Problema care trebuie rezolvata este cea a hranirii unui mare numar de celule diferite, care executa functii diferite si care sunt dispuse intr-o retea complexa, intr-un cuvant, a vascularizarii. Se fac experimente intense in domeniul tesuturilor, a cartilagiilor, a valvelor inimii si a altor “piese de schimb” pentru corpul omenesc. Actualmente exista imrimante biologice 3D care executa organe si componente mai putin complexe ale corpului omenesc, cu materia prima – celulele – prelevate de la beneficiar/pacient.
Un alt domeniu de mare importanta este cel al constructiilor, fie ele civile sau industriale. Da, se pot construi case cu imprimante 3D! Principiul este acelasi ca la toate printerele de acest gen,
Imprimarea 3D in constructii
imprimarea 3D, strat cu strat a obiectului, insa putin diferita, in sensul ca se va lucra vectorial si, prin urmare, va fi mai asemanator cu un plotter decat cu o imprimanta. Ideea apartine profesorului de la University of Southern, California, dr. Behrokh Khoshnevis.
Odata deschisa aceasta cale, evident ca au aparut si alte variante, unele asemanatoare chiar cu printerele 3D “clasice”, cu extruziune. Au aparut si vizionarii! Olandezul Janjaap Ruijssenaars doreste sa contruiasca o casa in care sa nu fie nevoie sa te intorci vreodata, adica o casa Mӧbius. Materialul din care vrea sa realizeze casa are ca baza nisipul, este mai rezistent decat betonul armat si poate fi modelat si tiparit cu costuri mici si… foarte repede! Aceasta deschide o noi ramuri de studiu, in domeniul materialelor de constructii si in domeniul arhitectural. Deja limitele au fost impinse pana la granita impusa de gravitatie, structurile imaginate avand o complexitate de neinchipuit cu cativa ani in urma.
Acestea fiind zise, se naste intrebarea: de ce nu a devenit aceasta tehnolgie dominanta – imprimarea 3D – pe piata? Raspunsul este simplu: pentru ca exista (deocamdata) o limitarea importanta: se printeaza monomaterial. Lista de materiale este, esigur, foarte mare dar… se utilizeaza doar unul singur odata! Astfel, pentru o piesa componenta complexa, un subansamblu sau chiar un ansamblu, trebuie realizate, separat, toate componentele si ulterior asamblate, ceea ce reduce substantial avantajul acestei tehnologii in privinta timpului si costurilor. Problema se extinde si in domeniul printarii monomaterial, in cazurile can sunt necesare operatiuni suplimentare dupa obtinerea piesei, spre exemplu tratari termice pentru marirea duritatii (calire).
